Cura cu propolis

Cura cu propolis

Articol scris de Prof. Univ Angela Elena Beju

Propolisul este o substanta bioactiva deosebit de valoroasa fiind considerat un antibiotic natural. Adunat si prelucrat de albine el este o materie rasinoasa de culoare galben-roscata cu nuante verzui.

Bogat in flavonoide, el contine un complex de antibiotice vegetale si substante minerale: fier, zinc, cupru, mangan, calciu, siliciu, magneziu.

Proprietati:

- Regenerator

- Bactericid si  bacteriostatic.

- Anestezic.

- Antimicotic,

- Antiviral,

- Antiinflamator, analgezic .

- Limiteaza sau inlatura actiunea toxinelor.

- Suprima sau diminueaza senzatia de durere chiar si atunci cand cauza nu a fost inlaturata. - Favorizeaza relaxarea tesuturilor.

Pentru tratarea gripei, meningitei, traheitei, bronsitei, pneumoniilor, hipertensiunii, erizipelului, nevralgiilor, se foloseste urmatoarea tinctura: se pune la macerat timp de 5 zile, 20-30 g propolis in 100 ml alcool de 30-40^o. Sticla se agita pentru dizolvarea propolisului. Se iau 30 picaturi intr-un pahar mic cu apa, de doua trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de mese.

Pentru ulcerul gastroduodenal, enterite, colite acute, inflamatii ale ficatului, infectii ale rinichiului si ale cailor urinare se iau de doua ori pe zi cate 40 de picaturi cu o ora inainte de masa (dimineata si la pranz) sau se sug 5 g propolis pe zi.

Pentru tratamentul gingivitelor, glositelor, stomatitelor, durerilor de dinti, amigdalitelor, otitelor, rinitelor, paradondozei aflata in faza de inceput se sug si se mesteca 15 g propolis pe zi, in trei prize (dimineata, prinz si seara), cate 5 g odata.

Pentru tratamentul micozelor, eczemelor, ulcerului varicos, fisurilor anale si furunculelor, se face un unguent din 20 g propolis si 80 g vaselina farmacetica. Se unge de trei ori pe zi locul afectat.

Propolisul nu da efecte secundare si este contraindicat alergicilor la propolis, celor cu afectiuni cardiace grave, in insuficienta renala grava si in bolile hepatice.