Mintea umana lucreaza saptezeci-optzeci de ani fara intrerupere. In acest timp consuma cantitati impresionante de energie producand ganduri. Aproape ca nu exista directie sau obiect asupra carora sa nu se indrepte gandurile noastre. Ele au produs civilizatia actuala si o domina. Gandurile oamenilor produc efecte asupra mediului planetar pe care suntem gazduiti, asupra celorlalte sisteme vii si nevii, asupra semenilor. Am creat legaturi, de tip social, economic, religios, familial. Aceste legaturi, ferecaturi, porunci, dogme sau legi, care permit unor oameni sa dispuna de, sau sa anuleze liberul arbitru al altor oameni. De regula, cei putini ii leaga astfel pe cei multi, cei puternici pe cei slabi, barbatii pe femei si asa mai departe. Exista inca zone extinse ale comunitatilor umane in interiorul carora femeile nu au nici o libertate de exprimare sau manifestare si nu beneficiaza de nici un drept cetatenesc. Functioneaza inca pedeapsa uciderii cu pietre. Cea mai curata dovada de iubire este respectarea liberului arbitru al celuilalt. A iubi inseamna in primul rand a darui nicidecum a restrictiona sau a impune. Impunerea de orice tip este un atentat la liberul arbitru. Iubirea este o traire involuntara asupra careia mintea nu are nici o putere si ca atare, nu se poate supune nici unei dogme.
Sistemele de valori actuale se autoimpun ca singurele adevarate sau de provenienta divina, doar pentru ca ele avantajeaza un grup sau altul indiferent ca este un grup economico-politic, religios, rasial sau care este format numai din barbatii sau numai din femeile unei comunitati. Ele au rolul de a uniformiza gandirea tuturor membrilor comunitatii si a le anula pe cat posibil dorinta de manifestare a liberului arbitru. Sistemele de valori sunt foarte performante in acest sens si au o puternica putere de a hipnotiza membrii grupului mai ales daca rezista doua sau trei generatii. Toti vor fi convinsi ca un lucru este bun si altul nu, ca ceva este condamnabil si altceva laudabil doar pentru ca sa au auzit de la bunici si parinti. Nimeni nu-si mai pune intrebari pentru ca totul este stabilit in detaliu. Si nici nu-ti prea lasa sistemul social timp de intrebari. Trebuie sa faci cariera, sa fii performant si asta iti cam ocupa toata viata. Parca totul este prestabilit, stiut, controlat. Viata devine o simpla conformitate. Asa sa fie oare? Nimeni nu mai trebuie sa experimenteze propria existenta, nimeni nu mai trebuie sa experimentaze Existenta?
La speta umana, comportamentul in cadrul societatii nu este rezultatul vreunui salt in constiinta ci urmarea unor constrangeri sociale si religioase. De aceea nici nu prea da rezultate. Practicantii unei religii isi controleaza comportamentul social de teama unei presupuse pedepse Divine iar ceilalti de teama legilor sociale. Teama este foarte usor de transmis din generatie in generatie pentru ca se face incepand de la o varsta extrem de frageda. Mintea copilului este lesne de manipulat si cu atat mai mult acest act este reprobabil. Foarte putini sunt cei care stiu ca evolutia nu se face prin constrangere si prin teama ci prin intelegere. Sa nu uitam ca orice impunere, oricat de poleita ni se infatiseaza, este si va ramane pentru totdeauna o agresiune, un atentat la libertate. Lanturile pot fi si din metale pretioase dar asta nu le impiedica deloc sa-si indeplineasca scopul pentru care au fost create. Nici o dogma nu poate fi atat de frumoasa incat sa merite sa te inchizi in ea. Doar adevarul este frumos pentru ca este mereu acelasi. Adevarul nu poate fi mituit. El refuza sa slujeasca pe cineva anume. Adevarul este in inima tuturor celor care il cauta. Poti nega adevarul dar nu il poti schimba. Negarea nu ajuta la nimic.
In tot acest sistem social actual exista o multime de indivizi destul de importanta care nu se teme nici de justitia sociala nici de cea Divina. Si este in continua crestere. Acesti indivizi au rolul de crea o presiune constanta asupra celorlalte doua categorii care astfel, printr-o teama suplimentara, sunt indemnate subliminal sa se adanceasca in dogme religioase sau sa nu se manifeste liber pentru a nu atrage atentia infractorilor asupra lor. Masa infractionala obtine astfel ceea ce-si doreste cel mai mult, toleranta atat a factorilor politici cat si a celor religiosi. Ca doar trebuie sa iertam si sa intoarcem si celalalt obraz. Noroc ca nu avem decat doi. Problema infractionalitatii explozive nu se va rezolva niciodata nici daca se doreste, prin construire a tot mai multor penitenciare. Dar se doreste? Infractionalitatea nu va disparea decat atunci cand educatia va avea ca scop valorificarea potentialitatii spirituale a fiecarui individ. Nimeni nu se naste criminal. Unii devin pentru ca nu inteleg nimic din ceea ce li se intampla in viata. Cauzele sunt in principal sociale dar catalizate generos de sistemele de informare in masa.
