Fizica lumii noi
Publicat prin bunavointa AIM - publicat la 8 Mai 2005 de Iacob Dumitru (AIM)
Experimentul incepe in laborator si se termina pe campul de lupta
Evolutia ca si unic sens de dezvoltare umana, reprezinta latura predominanta a lumii pe care tocmai incercam sa o intelegem. Repetatele transformari ne contureaza ideea temporalitatii si chiar pe aceea a destinului.Setea de cunoastere a insotit permanent succesiunea stadiilor de dezvoltare. Majoritatea intrebarilor fac referire directa la un mediu eminamente contrastant cu cel spiritual.
Milenii la rand, omul a incercat sa adune dovezi stiintifice despre reperul pe care si l-au asumat ca pe o indubitabila certitudine. Aproape ereditar, purtam stigmatul mentalitatii ce admite materialitatea drept casa a realului.Fascinatia impactului cu mediul ce pare sa ne inconjoare umbreste in cea mai mare parte vocea ratiunii.
Marile genii ale umanitatii au fost rand pe rand victimele propriilor simturi.Fizica, religia si odata cu ele intreaga suflare omeneasca au avut de suferit de pe urma "inteligentei" capcane existentiale. Practic, orice conflict de interese (ca si razboi interuman) este o extrapolare a aparentei contradictii dintre cele doua lumi.
Pragul mileniului trei nu a adus nici o schimbare in acest sens. Ideea autodistrugerii insoteste permanent traseul tehnologizarii.Drumul dintre laborator si campul de lupta a devenit tot mai scurt. Mai mult ca niciodata se simte nevoia unui eveniment capabil sa schimbe realmente cursul istoriei.
Este timpul ca ratiunea sa invinga.Este timpul ca oamenii de stiinta sa descopere lumea pe care tocmai se straduiesc sa o concureze.
Un permanent reflex ne indeamna la "solutii practice", accelerand parca morbidul proces de idolatrizare a nemuritorului "lut" (ca vie si inepuizabila materie). Insetati de cunoastere, calcam in picioare principiul echidistantei ca si etern garant al interpretarii obiective. In mod paradoxal, este prea usor uitata forta cuvantului ce zideste convingerile fiintei umane.
Personalitatea elitelor a influentat profund cursul relatiilor dintre semenii speciei noastre. Din acest motiv, punand doua inocente intrebari, a sosit timpul sa cerem socoteala alesilor ca si oameni de stiinta (in speta fizicieni):
- Ati descoperit materia pe care o cercetati cu atata indarjire?
- Puteti sa ne aratati si noua solutia teoretica a continuitatii fizice?
In fapt, este vorba de o singura si subtila intrebare, nonsolutia categorica a continuitatii fiind in stare sa transmute total perceptia asupra materialitatii si implicit asupra notiunii de realitate intrinseca.In asteptarea raspunsului mai marilor intelepti ai lumii, va pot recomanda lecturarea "teoriei unitare". Veti putea astfel constata mai bine, stringenta apelului catre cei ce ne antreneaza de prea multa vreme intr-o permanenta deriva.
Datorita faptului ca articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri si apoi preluate de alte reviste si site-uri, fara a specifica originea lor, va informam ca adresa acestui articol este http://active.info.ms/?a=128 si este publicat la Active Information Media.
Recunoasterea publica a erorii de orientare conceptuala este extrem de benefica. Puteti participa la acest epocal eveniment, prin setea dumneavoastra de cunoastere. Urmeazaa o serie de incitante articole despre: intunericul de la capatul tunelului, virtualul ce ne gazduieste, Einstein, o simpla marca de succes, prezentul nu s-a nascut niciodata, visul ca si realitate deplina, materia, o iluzie existentiala, autoproiectatul perpetuum mobile, paradoxul, o emblema a neputintei, inepuizabila energie, forma geometrica, o oglindire a destinului, armonia universului, simturile ce ne amagesc, teama de exotic, particula.
Intunericul de la capatul tunelului
Cine nu a auzit inca expresia "Murim spre a ne naste"? Eterna fascinatie a contrariilor ne confera statutul de specie superioara. Contemplam o lume fara a putea face o distinctie clara intre subiect si predicat. Ipostaza renasterii spirituale marcheza fiecare clipa a vietii noastre. Cu toate acestea, caruselul reinoirii pare a fi o linie moarta.
Cati dintre noi nu au simtit insatisfactia? Sinuoasa transpunere sentimentala o tratam ca sarea si piperul. Val dupa val penetrand un spatiu, construim trecutul ce pare sa vina. Debusolati de un launtric feedback, scapam cu usurinta din privire firava imagine a orizontului. Cu toate acestea, o miraculoasa lumina ne insoteste destinul.
O ingemanare de vis si realitate consfinteste conturul amagitoarelor simturi. Gazde si oaspeti deopotriva, suntem antrenati intr-un abis. Satui de gustul sperantei, apelam la sublima ratiune. Din pacate, de prea multe ori, acesta "curte suprema" s-a dovedit a fi un rafinat instrument de manipulare.
Sortiti explorarii perene, coloram carapacea ce ne apara de un iluzoriu intuneric (ca si rasplata ce ne-ar putea astepta la capatul eforturilor noastre). Istovitoarea "cursa" infiripa dorinta unui binemeritat repaus absolut. Iata o noua provocare. Cine poate garanta ca nu suntem martorii unei noi erori de interpretare?
Studiile celebrilor filosofi au tratat pe larg toate aspectele menite sa framante fiinta umana. Diversitatea punctelor lor de vedere completeaza amplul tabloul al "ineficientei".
Exasperat de avalansa vorbelor desarte, omul contemporan isi revendica tot mai mult dreptul la certitudine. Chiar si in valtoarea stresanta a modernitatii resimtim prezenta milenarelor intrebari.
Un secol ne desparte de pleiada savantilor ce au scris istoria fizicii nucleare. Complicatele lor rationamente au uimit si in acelasi timp au indemnat la resemnare. Principiul relativitatii sau cel al incertitudinii au stopat vestitul elan al exploratorilor teoreticieni. "Luxuriantele" quarkuri impun astazi "nemarginit respect" oricarui temerar.
A sosit timpul ca omul sa-si recapete demnitatea si statutul de intelept.
A sosit timpul ca demnitarii stiintei moderne sa-si recunoasca pacatele.
Sa ii intrebam deci:
De ce acceptati ca si indubitabil, un nedovedit reper de referinta (in speta spatiul trigonometric ca si vid)?
Datorita faptului ca articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri si apoi preluate de alte reviste si site-uri, fara a specifica originea lor, va informam ca adresa acestui articol este http://aim.active.ws/?a=129 si este publicat la Active Information Media.
Unde va este rigoarea pe care o arborati cu atata mandrie?
Asa-zisa lume de aici sau de dincolo de moarte reclama stringent notiunea de spatiu. Acesta este si motivul pentru care a fost pusa in discutie dimensionalitatea. Grabiti din fire, ingeniosii specialisti ne promit cea de a cincea dimensiune chiar inainte de a le putea depista pe primele trei.
Din fericire, simplitatea rafinamentului divin nu a sfidat niciodata logica. Spectrul solutiilor teoretice nu a gazduit niciodata conceptul omogenitatii si izotropiei absolute. Prin urmare, repausul total sau intunecatul eter pur nu au existat si nu vor exista niciodata.
Pentru a va putea convinge mai bine de acest lucru, puteti cere elitelor (fizicieni sau matematicieni), recunoasterea publica a faptului ca nu detin solutiile aberantelor modele de existenta (vid sau repaus total). Cei ce poseda cunostintele medii de geometrie si fizica pot consulta revolutionara "teorie unitara". Inainte de a fi sceptici, luati in calcul ceea ce vi se ofera.
(articol original AIM)
Adresa acestui articol este http://aim.active.ws/?a=129
Publicat prin bunavointa AIM
