Ganduri bune
Criza financiara este o oportunitate pentru fiecare dintre noi sa redescopere un sistem autentic de valori pe care cuprinsi fiind in vortexul generat de febra mentalitatii consumiste, cu stiinta sau nu, l-am uitat sau l-am ignorat. Este vorba de suma valorile traditionale, de coordonatele spirituale ale interactiunii si interdependentei fiecaruia dintre noi cu semenii, cu celelalte fiinte pamantene, cu mediul planetar.
Este o oportunitate sa renuntam la snobisme si egoism si sa consumam spre exemplu, produse fabricate in Romania protejand astfel locurile de munca ale romanilor. Am trait mii de ani mancand, imbracandu-ne si construind cu produse romanesti si am crescut mari, frumosi si sanatosi. Putem face acelasi lucru si acum si in acest fel sa ne ajutam semenii si sa depasim impreuna un moment economic care poate deveni dificil.
Este un semn de respect renascut sau redescoperit al fiecarui roman pentru fiecare roman, este o manifestare a grijii pe care sunt convins ca o putem face sa renasca, pentru fiecare truditor al acestui pamant sa cumparam produse romanesti: hrana romaneasca, imbracaminte si incaltaminte romaneasca, electrocasnice, mobila, automobile romanesti. Nu are nicio importanta daca cel de langa noi lucreaza intr-o multinationala, daca are propria afacere sau isi cultiva peticul de pamant din spatele casei. Fiecare il poate ajuta pe fiecare printr-o decizie de Constiinta.
Tine minte ca un mar in care traieste un viermisor sigur nu contine pesticide si este dintr-o livada sanatoasa din Romania. Nu importa nimeni asa ceva. Cineva, poate un batran, un bunic, a avut grija de pomul al carui rod ni-l ofera si pe care prea des il refuzam pentru ca nu arata “comercial”. Poate a vorbit cu acel pom, poate si-a tras sufletul sprijinit cu o mana de trunchiul lui, si sigur i-a multumit si a oftat. In Inima lui ne multumeste si noua cand cumparam cele cateva mere cu care vine la targ si nici macar nu stim daca il vom mai revedea si in anul viitor.
Ignoram produsele cu adevarat bune si ni se pare “cool” sa mergem sa umplem cu varf un cos mare cu produse aduse de aiurea, egale si lucioase umflate cu pompa genetica. Ni se pare degradant sa cumparam din piata de la batranii sau mai tinerii producatori cu degetele crapate de munca, produse gustoase si sanatoase.
Prin centrele comerciale ne mai vede unul-si-altul, mai “socializam” pe cand “la piata” nu putem schimba o vorba decat cu precupetii si precupetele si nu da bine la CV probabil. Ne-am instrainat. Egoismul, snobismul, inlocuirea valorilor spirituale traditionale cu altele importate, goana dupa valori efemere, ne-a facut sa pierdem contactul cu realitatea din jurul nostru, sa rupem legaturile cu semenii nostrii si cu acest minunat pamant, sa ne ascundem in spatele monitoarelor si sa credem ca avem prieteni doar pentru ca scriem prescurtat “pe mess” si/sau ne trimitem unul altuia fisiere in .pps si bancuri “trase de pe net”.
Poate ca morcovii “de la taran” sunt strambi si inegali dar asta indica un lucru minunat: nu sunt modificati genetic. Au culoare si gust si nu sunt stravezii de parca ar fi suferit de hepatita. La fel toate celelalte legume si fructe. Ar trebui sa schimbam acel impersonal si strain “Made in Romania” cu “cultivat de taran”. Si poate ar trebui sa ne reamintim ca prepararea mancarii este sacra, ca atunci cand pregatim ceva de mancare punem in acele bucate si iubirea noastra pentru cei carora le este destinata, ca familia asezata in jurul mesei este un moment divin.
Ar trebui sa multumim Divinitatii ca am fost saraci dupa “90 pentru ca n-am mai avut bani sa otravim pamantul cu chimicale - cel putin la nivel de gospodarie individuala - si astfel, i-am permis pamantului sa se refaca. Putem iarasi avea pe masa legume si fructe asa cum unii dintre noi au mai apucat sa manance “la tara” in copilarie. Asta daca nu apare vreun mare interes imobiliar in zona si pamantul bun si roditor mostenit de la stramosii nostri nu se transforma in cartier de case - in marea lor majoritate de un prost gust arhitectural greu de inteles. Scuze, nu cartier de case ci “residential park” botezat in engleza in deplin acord cu snobismul cronic de care suferim. Din nefericire stam cu gura cascata catre tot ce vine de-afara si inghitim toate kitsch-urile de orice fel si din orice domeniu. Pentru cine inca n-a aflat, kitschen inseamna a face ceva de mantuiala, a fuseri iar kitsch defineste un produs cu intentii artistice dar de prost gust.
Este un act de bun simt si de contiinta al fiecaruia sa arunce in conteiner-e dedicate ambalajele din carton, sticla, plastic, sa nu arunce in canalizare uleiul folosit la gatit, sa scoata in fata casei aparatura electrocasnica invechita in zilele in care aceasta este colectata de serviciile specializate, sa foloseasca sacose din materiale textile pentru a stavili invazia pungilor din polietilena, sa daruiasca obiectele inca bune de folosit acelora care nu-si pot permite sa-si cumpere unele noi.
Sa daruim cu demnitate si iubire in asa fel ca si cei care le primesc sa-si poata pastra demnitatea si sa ne poata simti caldura.
Este o manifestare de bun simt si o atitudine corecta fata de propriul efort al fiecaruia de a castiga bani, sa cumparam din magazine doar atata hrana cata avem nevoie si sa evitam astfel sa aruncam la gunoi cca o treime din aceasta dupa ce evident, etichetele ne arata ca a expirat. Daca totusi dorim sa cumparam mai mult decat mancam, o putem face constient si putem oferi surplusul unor persoane care au posibilitati reduse. Actul cumpararii, scuze iarasi, “shopping”-ul, trebuie sa fie constient si nu emotional. In felul acesta resursele de care dispunem vor fi de cele mai multe ori suficiente.
Criza asta financiara de care vorbeste toata “lumea de la oras” este o buna oportunitate de a scoate la iveala Iubirea salasluitoare in fiecare dintre noi, este o buna oportunitate de a deveni constienti de firea inconjuratoare si de valorile sacre ale vietii, de a ne manifesta natural asa cum suntem creati, de a renunta la obiceiuri de tot felul importate de aiurea. Este o buna oportunitate de a ne descoperi profunzimile propriei fiinte, de a ne apropia unii de altii si de a ne cunoaste, intelege si iubi.
Sper sa intelegem cu totii ca impreuna suntem o singura familie si ca fiecare avem in interior absolut tot ceea ce ne este necesar pentru a elibera cea mai puternica forta din Univers: Iubirea.
Aprind in acest acest ceas rugul interior si cer Infinitului ca fiecare dintre noi sa dobandeasca in propria Constiinta tot ce exista dintotdeauna bun frumos si luminos in Inima Sa.
