Paradigma si conspiratie
Publicat prin bunavointa AIM - publicat la 10 Octombrie 2006 de Ionut Mihai (AIM)
Cuvantul "paradigma" are o istorie aparte. Vechii greci il foloseau ca sa desemneze un arhetip sau ideal. Mai tarziu, cuvantul a dobandit un cu totul alt inteles, care este folosit si astazi.
Thomas Kuhn, in cartea sa "Structura revolutiilor stiintifice", arata ca stiinta nu progreseaza intr-un mod pe care-l consideram obisnuit, acela de a trece de la un adevar restrans, la un adevar mai larg, mai cuprinzator, ci ramane fixata, dependenta de o anumita dogma sau reprezentare - o paradigma - la care se renunta cu mare dificultate, iar atunci este imediat inlocuita cu o alta paradigma.
Astfel, sistemul lui Copernic (in care soarele este centrul universului) a detronat sistemul lui Ptolemeu (in care Pamantul era in centru), iar fizica clasica a lui Newton a fost inlocuita cu fizica cuantica si relativista. Stiinta trece prin perioade de conservatorism (numite "normale") care alterneaza cu perioade de revolutie.
Trecerea la o alta paradigma
Atunci cand apar anomalii si fapte inexplicabile pe care o paradigma nu le poate cuprinde consistent, atunci cand problemele prezente nu le putem rezolva folosind paradigma curenta, viziunea noastra asupra realitatii trebuie sa se schimbe, la fel ca si modul nostru de a percepe realitatea, modul de a gandi si, mai ales, valorile la care aderam.
Trebuie sa pornim de la noi viziuni, trebuie sa avem alte asteptari care vor duce la transformarea teoriilor noastre, a traditiilor, a regulilor, a standardelor si a practicii. Trebuie sa creem o noua paradigma in care sa putem rezolva toate problemele care nu-si puteau gasi o solutie in vechea paradigma.
Dependenta de paradigma
Ce se intampla insa atunci cand cei mai ardenti suporteri ai unei paradigme sunt dependenti de acea paradigma incat nici nu-si mai dau seama ca se afla cu totul in ea? Se poate spune ca paradigma a devenit lumea lor virtuala. Ei nu mai traiesc in lumea reala, ci explica totul doar prin paradigma pe care au ridicat-o la rang de zeu atotputernic. Despartirea nu este o optiune, pentru ca ar fi prea dureroasa.
De aceea, acesti suporteri ai paradigmei considera ca propria lor supravietuire individuala este absolut dependenta de supravietuirea paradigmei, si vor manipula, vor controla societatea pentru a preveni iesirea culturii sau a cadrului social din limitele paradigmei de care ei depind, ignorand si suprimand tentativele de a face publice anomaliile care ar detrona paradigma.
Acestia vor spune ca anomaliile aparute sunt, de fapt, perceptii personale inselatoare ale unor oameni anormali (care ies din tiparul "normal"), pentru a intimida populatia si a o convinge (prin frica - ca doar cine vrea sa fie numit "anormal"?) sa ramana in acest program de control al paradigmei. Dependenta de paradigma duce inevitabil la moartea paradigmei sau la moartea celor care o mentin.
Puterea paradigmei
Suntem ingrijorati de drumul pe care merge cultura noastra actuala si vrem sa stim ce putem face cu totii pentru a-i schimba cursul. Dupa cum vedem, puterea noastra este in folozofie si in forta schimbarilor de paradigma. Aceste schimbari includ modificarea modului de gandire si a valorilor centrale, ceea ce nu costa bani, este un proces democratic (cu totii putem face asta, daca vrem), ne ghideaza spre miezul problemelor noastre, este non-violent, eficient, nu poate fi oprit din exterior, si este cea mai mare putere a noastra!
Problema
Constatam ca acest sistem de control si dominatie (care este de natura conceptuala, mentala) invadeaza insidios institutiile culturale, si are la baza frica de anarhie. Daca cineva (oricine) - o autoritate sau o putere superioara noua - nu ne controleaza, nu ne supravegheaza, nu ne domina, noi credem ca societatea va cadea in haos total. Asa suntem invatati sa credem.
Dar cine ii controleaza pe acesti manipulatori? Ce fel de ordine au ei in minte atunci cand ne controleaza? Este o ordine care creeaza armonie sociala si ne face fericiti? Oare? Sau aceasta ordine impusa insidios creeaza razboaie, supunere oarba, moarte interioara si sufleteasca, nedreptati, dependenta de medicamente si "alimente", exploatare economica, cinism, stres cronic, si nefericire?
Pur si simplu nu are sens, de exemplu, sa-i controlam pe copii de dimineata pana seara cu premii si pedepse, si apoi sa ne miram de ce au devenit manipulatori egoisti: "Eu cu ce ma aleg? Mie ce-mi iese la faza asta?" sau "Bine ca nu am fost prins!" Exact asa am fost si noi educati prin metodele "clasice", "normale", folosite la scoala si acasa. Exact asa gandim si noi.
Iar daca oamenii au crescut obsedati de a fi mai puternici decat altii, daca toata viata urmaresc sa ajunga in acel punct din varf de unde sa-i poata controla pe toti ceilalti, acolo unde sa decida ei insisi pe cine pedepsesc si pe cine premiaza, atunci de ce sa ne mai miram? Situatia actuala este extensia logica a paradigmei noastre culturale.
Cu alte cuvinte se pune legitima intrebare: cultura, societatea noastra este oare construita pe o paradigma care lucreaza pentru noi asa cum trebuie? Oare actuala paradigma ne serveste asa cum trebuie? Adica aceasta filozofie consensuala (de consens) pe care o imbratisam (adesea, fara sa stim) ne ajuta sa definim institutiile pentru a ne servi noua, sau noi suntem doar servitori ai unui sistem care ne "abureste" mintile, care ne consuma energiile inutil, si care ne transforma treptat (dar sigur) in oameni cum nu am dorit niciodata sa fim? Si, pe masura ce din ce in ce mai multi oameni incep sa-si puna astfel de intrebari, devine clar ca acum este momentul sa re-gandim totul, de la baza. Este timpul sa ne folosim puterile.
Criza universala a dependentei
Suntem prinsi in capcana propriilor slabiciuni, a propriilor (non)valori. O prima solutie de iesire din criza ar fi una de tipul "fara dependenta". Desi este o rezolvare logica si corecta, desi pare simpla, in realitate nu suntem cu totii pregatiti sa facem acest urias pas, poate doar unii dintre noi care au constientizat indeajuns capcana paradigmei.
Datorita faptului ca articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri si apoi preluate de alte reviste si site-uri, fara a specifica originea lor, va informam ca adresa acestui articol este http://aim.active.ws/?a=222 si este publicat la Active Information Media.
In plus, trebuie sa realizam ca aceasta criza este intretinuta de numeroasele procese de care suntem dependenti, procese care penetreaza toate sistemele sociale pe care le avem, de la scoli la biserici, de la locul de munca pana la guverne.
Lumea este administrata prin procese dinamice bazate pe dependenta. Suntem obisnuiti cu aceste procese care ne sustin dependenta, si nu putem face nici macar "doi pasi" fara sa le folosim. Haideti sa vedem cateva exemple.
Dependenta de substante
Daca va ganditi la cele cunoscute (alcool, cafea, tutun, droguri, etc) acestea nu sunt decat suprafata vizibila din exterior. Drogurile, alcoolul si tutunul constituie cel mai mare imperiu economic mondial. Doar industria armamentului rivalizeaza cu el. Se pare ca nu ne putem permite sa nu fim dependenti de substante, pentru ca economia noastra cu siguranta este total dependenta de acestea.
Dependenta de procese
Surprizele incep sa apara acum, mai ales pentru cei care nu-si dau seama de paradigma actuala. Procesele de care suntem cel mai mult dependenti sunt si cele mai laudate de societatea noastra: dependenta de munca, dependenta de a castiga, dependenta de stres, perfectionismul, dependenta de relatii sociale, dependenta de a face mereu bani, dependenta de a cheltui si de a face datorii, dependenta de a avea puterea sociala, dependenta de a dobandi faima si notorietatea, dependenta de a trai drame de familie, sau - aplauze, va rog - dependenta de cumparaturi.
Sa nu uitam dependenta de sex, care este constant hranita de publicitatea care promoveaza sexul golit de continut (de iubire), un mod insatiabil si manipulativ de a-l folosi pe celalalt doar in propriul interes. Jocurile de noroc sunt o alta dependenta, care fac prapad acum, mai ales printre tineri, care-si doresc rezolvarea tuturor problemelor instantaneu.
Pana si cele mai laudate activitati - religie, stiinta, preocupari academice, servicii guvernamentale - pot dezvolta modele clasice de dependenta. Religia poate deveni obsesie; stiinta poate duce la dogme, prin faptul ca adunand suficiente dovezi se ajunge la o viziune unilaterala si inchistata asupra lumii.
Cat despre serviciile guvernamentale, puterea de dependenta vine din partea birocratilor care vantura hartiile tot timpul si dau o putere din ce in ce mai mare celor care deja beneficiaza de ea: corporatiile multinationale mamut.
Dependenta de procese este periculoasa pentru ca se bazeaza aproape total pe folosirea numitor substante si pe exacerbarea majoritatii dereglarilor sociale care exista astazi in lume. Aceste procese sunt adevaratii criminali, pe care nu-i suspectam catusi de putin, dar care au nascut miliardarii post-decembristi din Romania, cei care au devalizat bancile romanesti spre propriul beneficiu, cei care au pacalit sute de mii de romani, lasandu-i cu buzunarele goale.
Ivan Boesky, un miliardar american care a beneficiat din plin de birocratie, spunea ca "este o boala in fata careia sunt neajutorat", referindu-se la tendinta insatiabila de a face mai multi bani. Dar el nu este singurul bolnav. O adevarata armata de slujitori ai banului, de o lacomie greu de imaginat, au invadat societatea actuala, lasand goale fondurile de pensii si de economii ale multor oameni.
Dependenta de alcool, tutun, cafea, droguri, sex, sau munca ne pot afecta individual, in schimb dependenta de bani, de clasa sociala, de modul de gandire oficial, ne afecteaza pe toti, impreuna. Pentru ca nu putem avea conducatori care sunt dependenti de putere, fara ca aceasta dependenta sa nu ne afecteze pe toti.
Aici este drama. Chiar si cand incercam sa le gasim scuze, spunand ca "deh, asa se face", constatam ca suferim impreuna din cauza acestor adevarate plagi globale pe care nu le observam datorita faptului ca ne sunt prea familiare. Practic, ne-am obisnuit cu o societate rea, si credem ca e normal sa fie asa.
Dar aceste boli sociale, chiar daca ne sunt familiare, raman la fel de periculoase. Pentru ca un virus mortal, ramane un virus mortal, chiar daca intreaga populatie este contaminata. Alcoolicii sunt in masura sa afirme ca dependenta este o boala progresiva, fatala. Iar acest lucru este valabil pentru orice fel de dependenta.
Plamanii pot ceda datorita nicotinei, inima poate inceta sa functioneze datorita stresului. Se poate muri de imensa lacomie ce distruge aceasta planeta. Dependenta, de substante sau de procese, individuala sau colectiva, este o boala mortala pe care o ignoram cu riscul de rigoare.
Bineinteles ca stiati deja aceste lucruri. Ziare si jurnale TV relateaza aproape constant despre astfel de episoade. Si ne intrebam: ce se intampla? Dispunem de cunoasterea si tehnologia necesara. Avem toate resursele, naturale si umane. Avem chiar si dorinta. De ce oare problemele noastre sociale, economice si de mediu nu pot fi rezolvate? De ce traim dintr-o criza in alta?
Sistemele care creeaza dependenta
Dependenta (de orice fel) nu este limitata de rasa, sex, clasa sociala, regiune, sau ocupatie. Bogati sau saraci, conservatori sau liberali, barbati sau femei, europeni sau nu, suferim de aceeasi boala.
Trebuie sa descoperim ceea ce avem in comun, ceea ce este gresit in toate aceste categorii care sunt afectate. Raspunsul este sistemul social. In cartea sa "Cand societatea creeaza dependenta", Anne Wilson Schaef demonstreaza ca dinamica familiala, regulamentele scolare, politicile si practicile la locul de munca, ierarhiile din intreprinderi, modul de lucru al guvernelor, mesajele din mass-media, ca si structurile de valori si credinte culturale si religioase, toate functioneaza in moduri care ne determina sa devenim dependenti.
Societatea este un sistem care creeaza dependenta.
Desi pare o afirmatie "cam tare", cu cat intelegem mai bine dependenta, cu atat afirmatia pare mai degraba ca minimalizeaza adevarul. John Taylor Gatto spune ca "impartirea scolarilor in clase de varste diferite, lipsa individualitatii in procesul de invatare, supravegherea continua, si intregul mod de structurare al procesului de invatamant par a fi proiectate special pentru a impiedica formarea unui mod de gandire si de actiune liber, par a fi facute pentru a-i invata cum sa fie cat mai dependenti.
Conspiratia paradigmei
De fapt, ce se intampla? De ce oare suntem tradati de sistemele pe care chiar noi le-am inventat? In loc sa-si realizeze functiile pentru care au fost facute (educare - scolile, hranire - familiile, promovarea binelui public - guvernele, administrarea bunurilor comune - intrprinderile, gasirea si implinirea scopului vietii - institutiile religioase si spirituale) toate aceste sisteme nu fac decat sa abuzeze de puterea pe care noi le-am dat-o si ne transforma in ceva ce nu am dorit niciodata sa fim. De ce?
Thomas Kuhn a facut o analiza inspirata care a zguduit lumea intelectuala. El a introdus termenul de paradigma, spunand ca oamenii folosesc fara sa constientizeze asa-numitele modele mentale (paradigme) care le influenteaza decisiv modul de gandire, de simtire, si de actiune. Modul in care este perceputa o experienta decurge din structura interna de credinte si conceptii despre lume, adesea ne-constientizata.
Daca ceva este gresit, atunci paradigma trebuie analizata. Se pune astfel problema de a reflecta asupra ideilor si conceptelor pe care le folosim pe post de harta a realitatii, pentru ca fiecare dintre noi, si impreuna, avem o multime (uriasa) de reprezentari 100% mentale prin care desemnam experienta reala (lucruri, evenimente, situatii, etc).
Cum ia nastere o paradigma?
De obicei se porneste de la un model care explica anumite probleme, si care produce apoi teorii, standarde, metode si un mod de gandire care explica destul de bine "realitatea". Aderarea la o paradigma inseamna aprobarea tacita a regulilor specifice ei. Din acel moment, nimic nu poate scapa amprentei specifice paradigmei acceptate.
Noi intelegem viata asa cum o facem azi datorita paradigmei la care am aderat in mod inconstient. Intr-o viziune specifica calculatoarelor, paradigma este ca sistemul de operare la care apeleaza toate celelalte programe. Este acel miez ascuns care transforma orice perceptie pura in ceva ce noi numim experienta. Ne ofera uneltele mentale (reprezentari si desemnari) pentru a "traduce" experienta in ceva "cunoscut".
Exista trei feluri de a percepe viata: ramanerea constanta in interiorul unei anumite paradigme, trecerea de la o paradigma la alta, si trairea pura, in afara oricarei paradigme.
Dezvoltarea in interiorul paradigmei
Acest model este numit cel "normal" de catre stiinta. Cei care raman sclavii aceleiasi paradigme opereaza constant si mereu prin prisma ei. Acesta este cel mai "confortabil" mod de a "trai" viata. Este modul "normal", larg acceptat si folosit aproape unanim.
De fapt, trairea in cadrul aceleiasi paradigme este atat de placuta, atat de putin deranjanta, incat toata lumea uita ca ea exista; paradigma devine invizibila. Precum pestele care habar n-are ca se afla in apa. Modul in care se vad lucrurile din interiorul paradigmei este ridicat la rang de realitate absoluta. Pentru cel care traieste in paradigma, aceasta nici macar nu exista. El considera ca realitatea este exact asa cum o vede el si nu altfel.
Datorita faptului ca articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri si apoi preluate de alte reviste si site-uri, fara a specifica originea lor, va informam ca adresa acestui articol este http://active.info.ms/?a=223 si este publicat la Active Information Media.
Din acesta perspectiva, talentele acceptate in interiorul paradigmei sunt acelea prin care individul reuseste sa se incadreze cat mai bine in conceptul de "normal". Bineinteles ca aici este greseala: normal este doar ceea ce paradigma defineste ca normal. Prin urmare, sa fii normal inseamna sa te adaptezi la definitia de "normalitate" a paradigmei.
Trecerea la o alta paradigma
Saltul apare atunci cand paradigma ajunge la o criza, atunci cand ea nu mai poate oferi solutii pentru rezolvarea anumitor probleme, asa cu o facuse pana atunci. In acel moment anomaliile incep sa se acumuleze, incep sa apara tot mai des, si nu pot fi explicate. Toata lumea se mira si se intreaba "oare ce se intampla?"
In modelul stiintific, in acel moment se pune problema renuntarii la paradigma si gasirea unei alta, noi, care sa rezolve, care sa explice toate anomaliile aparute. Aceasta faza se numeste "stiinta extraordinara", adica este o stiinta altfel decat cea ordinara, obisnuita.
Paradigma veche este incapabila sa ofere raspunsuri complete, insa oamenii de stiinta sunt cu totul pierduti avand impresia ca intreaga lor lume se prabuseste. De fapt, se prabuseste doar paradigma lor, de care uitasera.
Paradigma creeaza sisteme abuzive
Am fi tentati sa credem ca schimbarea paradigmei este la fel de usoara ca schimbarea camasii. Dar nu e asa. Pentru ca adevarata cauza a crizei prin care trece societatea ramane invizibila pentru cei care se afla in continuare in interiorul paradigmei, ei spunand ca "nu e nevoie de o alta, trebuie doar sa o facem sa functioneze pe aceasta".
Ei spun ca nu este nimic gresit cu sistemele noastre sociale. Decat sa recunoasca eroarea, ei prefera sa declare ca ceva nu e in regula cu noi, ceilalti. Expertii vechii paradigme prefera sa dea vina pe anumiti oameni, numindu-i in fel si chip. Ei continua sa sustina ca "avem nevoie de si mai mult control, de si mai multa disciplina, de un guvern unic, global, mai eficient, de mai putine drepturi si o mai mare securitate pentru populatie", si toate astea - pentru binele nostru!
Cu alte cuvinte, conform vechii paradigme, nerespectarea drepturilor fundamentale ale omului nu este un abuz, ci o necesitate. Pentru ca numai in acest fel, restrictiv, putem avea familii fericite, in siguranta, scoli eficiente, guverne si biserici apreciate. Pentru ca numai prin restrangerea drepturilor putem scapa de pacate, de prostie, si de toate relele societatii actuale.
Daca restrictiile curente nu dau rezultate, atunci e nevoie de si mai multe restrictii, trebuie sa renuntam la si mai multe drepturi, trebuie sa intimidam oamenii, ne trebuie mai multe inchisori si sa introducem pe scara larga pedeapsa cu moartea. Pentru ca oamenii stiu doar de frica.
Aceasta paradigma invechita ne influenteaza fiecare parte a vietii noastre, dar in mod invizibil. Nu ne dam seama ca ea exista, ceea ce inseamna ca nu-i recunoastem rolul pe care-l are in modelarea institutiilor sociale actuale. Cat timp paradigma ramane ascunsa, nu vedem care este cauza suferintei generalizate, adica nu putem gasi o solutie reala.
Control si putere
Ce fel de paradigma este aceea care ne cere sa blamam indivizii incomozi, sa intimidam oamenii si sa-i pedepsim cat mai exemplar, toate de dragul "sanatatii" sistemului social? Ca o tesatura complexa, paradigma are multe fire, dar modelul general este in legatura cu controlul: cine are putere asupra cui, si cum poate fi mentinuta o relatie de supunere?
Acesta este modelul de tip "dominare", care contrasteaza cu modelul de tip "parteneriat". In aceasta paradigma, dominarea este axul central care face ca viziunea actuala sa fie urmatoarea: controlul ierarhizat de sus in jos este absolut necesar pentru a mentine ordinea sociala.
Paradigma controlului (modelul de control prin dominare) nu inceteaza sa ne asurzeasca cu afirmatii de genul "daca nu avem pe cineva caruia sa ne supunem, sistemul nostru social va cadea in haos". Imparatul roman Diocletian, in disperarea de a mentine unit imperiul care se destrama, a ierarhizat totul astfel incat animalele, pamantul si oamenii erau foarte bine organizati si avea o evidenta stricta a lor.
Ca si Diocletian, actualele autoritati cred ca daca am fi lasati liberi, daca fiecare ar decide ce e bine pentru el, atunci nimic nu ar mai functiona. Pentru a mentine ordinea, trebuie sa facem ceea ce ne spun autoritatile.
Cea mai mare amenintare
Pentru a putea fi controlati deplin, trebuie ca sa fim complet izolati de alte surse de control. Pentru ca se stie ca nu poti fi slujitor la doi stapani. Iar cea mai mare amenintare la adresa controlului social de tip extern este ghidul interior din fiecare dintre noi, sistemul spiritual de care dispunem cu totii.
Acest sistem este numit in mod popular suflet. Este cea mai adanca prezenta interioara, este ceea ce ne ajuta sa fim in contact cu noi insine, cu miezul vietii, fie ca ii spunem Fiinta Suprema, Dumnezeu, Unicul, Intregul, sau Sursa Creatiei. Doctorul Larry Dossey descrie sufletul ca fiind "acel aspect din noi insine care este infinit, care trece dincolo de limitele spatiului si timpului. Este legatura noastra directa cu Realitatea".
Acest nucleu interior este sursa talentelor si creativitatii noastre. Acest nucleu ne da convingerea ca vietile noastre au un anume scop. Atunci cand traim viata din tot sufletul, simtim ca suntem cu adevarat vii si plini de viata, si suntem convinsi ca ne aflam aici cu un anumit scop.
Sufletul este cel mai bun prieten al fiecaruia, si ghidul cel mai de incredere. Dar, pentru sistemul exterior de control, sufletul este inamicul nr. 1, este pericolul cel mai mare care trebuie eradicat pentru ca sistemul de control sa fie eficient. Doar atunci cand vom fi deconectati de la compasul interior vom fi in stare sa executam orbeste orice ordine venite de la sistemul de control.
Invocand frica de haos, sistemele sociale adopta paradigma controlului si o folosesc indarjit. Prin tot felul de politici institutionalizate, prin regulamente si moduri de lucru, primim mesajul clar ca nu putem fi acceptati asa cum suntem, ci doar daca ne supunem total sistemului social de control (scoala, familie, profesie, religie, afacere, etc.) care va face din noi cetateni-model. Suntem indoctrinati cu convingeri de tipul ca "sufletul creeaza probleme" pentru ca nu poate fi "imblanzit", nu poate fi incuiat intr-o cutie si "deranjeaza" teribil mecanismele sitemului social; deci, mai bine fara el!
Realitatea este cu totul alta. Ceea ce ne transmit sistemele sociale actuale nu este decat insasi esenta paradigmei invechite in care traim. Poate ca in trecutul indepartat al speciei umane, acest tip de control bazat pe dominare a adus oarece servicii benefice - desi ma indoiesc sincer - dar acum nu ne mai serveste interesele legitime. Cu cat se adanceste controlul prin dominare, cu atat viata interioara se atrofiaza, iar ordinea sociala diminueaza. Pentru ca adevarata ordine sociala armonioasa vine din interior, ghidata de suflet.
Aceasta este prima conspiratie a paradigmei, cea care ne blocheaza cele mai sincere eforturi personale si de grup, realizate pentru a iesi din criza si a ne schimba.
Puterea paradigmei sta in acceptarea noastra benevola a ei. In momentul in care o persoana incepe sa exploreze modele alternative, paradigma nu mai are aceeasi putere.
In cartea "Conspiratia Varsatorului", Marilyn Ferguson explica faptul ca acest cuvant, "conspiratie", vine de la "conspirare" - care inseamna "a respira impreuna". O noua paradigma culturala ia nastere cu fiecare persoana care paraseste vechiul mod de gandire indraznind sa experimenteze ceva nou. Paznicii vechii paradigme sunt total neputinciosi, ei nu pot impiedica inlocuirea vechii paradigme cu cea noua, pe masura ce mai multi oameni incep sa "respire" acelasi mod de gandire.
Somnambulism
Nu suntem in stare sa percepem realitatea a ceea ce suntem cu adevarat pentru ca ne comportam ca niste somnambuli; parca dormim tot timpul, nefiind constienti de imensa putere pe care o avem fiecare. In schimb, sistemul a reusit sa ne convinga ca nici nu avem astfel de puteri. Ne-a convins ca suntem neputinciosi.
Chiar si cei educati la cele mai bune scoli din sistem recunosc ca procesul actual de "educare" este, de fapt, indoctrinare. Avantajul adus de astfel de institutii de tip "dominant" este evident: oamenii nu mai au capacitatea de a vedea "intregul tablou", situatia reala. Sistemele paradigmei de control vor ca creierul omului sa fie o masinarie supusa, nu o minte vie si alerta.
Ca un adevarat clovn ce ne distrage atentia, paradigma controlului se prezinta ca fiind "filozofie", spunandu-ne inocent si dragalas, ca este ceea ce vedem noi. Si insista in a sustine ca viziunea ei mecanicista, materialista, masurata cu instrumente de control reprezinta realitatea cea mai reala. Mai mult, ne sfatuieste cum sa actionam, cum sa ne comportam in viata. Ne spune ca un caine alearga dupa o pisica, si ca rechinul mananca orice.
Aceasta "filozofie" (numita materialista) insista in a ne convinge ca pentru a intelege cat mai bine "realitatile" universului trebuie sa vedem totul ca fiind doar obiecte, si sa renuntam la "insufletirea" lor cu alte idei, valori spirituale si alte "chestii" intangibile si nemasurabile.
Datorita faptului ca articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri si apoi preluate de alte reviste si site-uri, fara a specifica originea lor, va informam ca adresa acestui articol este http://aim.pro.tc/?a=224 si este publicat la Active Information Media.
Acceptarea acestei "filozofii" materialiste ne face automat supusi "valorilor" sale, acelea de pedepsire si premiere venite din exterior. Aceasta filozofie ne indeparteaza de adevarata realitate a fiintei umane. Dar aceasta paradigma de control nu este deloc filozofie pentru ca nu incurajeaza gandirea libera si nici dialogul, este doar o schema de control, de ingradire. Nu ne dezvolta mintea si nici sufletul. Nu permite punerea la indoiala a presupunerilor pe care este bazat intregul sistem, a strategiilor de actiune, a scopurilor sale.
Aceasta paradigma este, de fapt, o transa de control mental.
Transa deghizata
Ea se prezinta ca fiind "singurul mod" de a experimenta realitatea, si nu accepta alte pareri. Daca ar accepta alte explicatii, alte viziuni asupra lumii, ar insemna sa-si incalce propriile planuri de control. Ca rezultat, paradigma de control nu are nimic in comun cu folozofia si este aproape identica cu cele mai insidioase metode de propaganda si control mental, ca un inductor de transa, similar cu talentul lui Hitler de a-si hipnotiza auditorii la celebrele-i discursuri.
Pentru a fi de folos, metodele de control mental trebuie sa ramana ascunse pentru publicul larg, sau sa treaca drept ceva acceptabil din punct de vedere social. Smecheria specifica transei manipulative (fata de transa terapeutica, pozitiva) este aceea ca ea ramane neobservata, neconstientizata.
Inductorii de transa negativa folosesc intotdeauna o deghizare a metodelor de control mental. Conditionarea si manipularea celorlalti sunt mereu armele si instrumentele pe care cei aflati la putere le folosesc, insa pe care ei le-au deghizat frumos numindu-le "educatie" si "tratament terapeutic".
Paradigma de control foloseste toate aceste metode, insa auto-proclamarea sa ca "filozofie" este "cireasa de pe tort". Pozand in "filozofie", paradigma de control capata automat un "aer de autoritate". Daca insa noi suntem capabili sa recunoastem toate aceste metode de control mental si sa vedem dincolo de deghizarea lor, daca reusim sa le spunem pe nume, atunci ele isi pierd puterea asupra noastra, ca prin farmec!
Anatomia unei transe
Prin definitie, in starea de transa mintea alege voluntar sa nu-si foloseasca facultatea de selectie si focalizare; constiinta este atunci fixata, focalizata pe o mica parte, un cadru foarte restrans de perceptii, in loc sa fie receptiva la intreaga gama. Pe scurt, in starea de transa focalizarea este selectiva si ignora discernamantul mental.
Sugestibilitate
Fiinta umana este foarte usor sugestibila, adica accepta relativ repede orice sugestie. Acest lucru permite ocolirea facultatii de discernamant, care in mod normal este "paznicul" mintii noastre. Prin inducerea starii de transa negativa, se poate foarte usor controla si manipula mintea si comportamentul uman.
"Hai sa fim seriosi, vrei sa spui ca eu sunt acum in transa?" este replica cea mai des intalnita. Inainte de a da un raspuns, trebuie sa spun ca hipnoza (care este inrudita cu transa negativa) nu este o stare, ci mai degraba un proces prin care ne focalizam atentia in mod selectiv doar asupra unei infime parti de realitate.
De fapt, pana si cei hipnotizati pot sa jure ca, atunci cand se afla in starea hipnotica, nu sunt deloc constienti ca sunt hipnotizati. La fel, chiar daca omul se afla in transa, el poate sa jure ca nu este asa. Pentru simplul motiv ca nu exista un sentiment al unei stari alterate de constiinta atunci cand esti in transa; totul pare in regula.
Puterea manipulativa a transei negative o recomanda automat ca instrument de opresiune, pentru a ne face mai slabi decat suntem. Folosirea controlului mental cu ajutorul transei negative are o "traditie" de mii de ani si a invadat toate institutiile paradigmei de control. Haideti sa vedem cateva exemple.
Eliminarea discernamantului a atins un apogeu in celebrele tabere (lagare) de concentrare ale lui Hitler. Prizonierii areau luati de la casele lor, li se confiscau toate posesiunile, erau dezbracati, rasi in cap si trimisi la dusuri, in masa. Erau tratati ca si cum ar fi fost sub-umani. Impactul tuturor acestor metode asupra lor a fost ca toate presupunerile lor despre ei insisi si-au pierdut orice semnificatie. Imensa lor majoritate au intrat in stare de soc iar capacitatea lor de a gandi era aproape de zero. Discernamantul se pierduse.
Brutalitatea vietii din lagare i-a determinat pe prizonieri sa se gandeasca numai la supravietuire. Fiecare gand era indreptat asupra modului de a se incalzi, de a face rost de mancare si de a nu-i enerva pe gardieni. Gandirea a devenit foarte selectiva, iar nimeni nu putea concepe vreun plan sau strategie viabila.
Mentalul prizonierilor a fost golit de emotiile normale, locul gol fiind umplut cu cele specifice lagarului. Apatia a devenit stapana pe mintile lor. Prizonierii au renuntat la modul normal de a raspunde. In locul acestora, li s-a implantat ("sugerat") un cu totul alt set de reactii: sa nu se "puna" cu gardienii, sa nu iasa in evidenta, chiar sa faca favoruri gardienilor pentru a castiga o pozitie "favorabila".
Supunerea neconditionata si lipsa vointei proprii erau criteriile de supravietuire pe care modul de existenta din lagare l-a implantat in mentalul tuturor prizonierilor. Fiinta umana nu mai avea valoare intrinseca, ci era privita doar prin prisma folosirii ei de catre autoritati.
Acum e clara transa? Cei care s-au lasat coplesiti de transa negativa nu au rezistat mult. Procesul de dezumanizare i-a coplesit si au cedat primii, fara sa opuna vreo rezistenta.
Iesirea din transa
Cheia iesirii din transa negativa este trezirea discernamantului pentru a putea percepe "intregul tablou". Corectarea sugestiilor dezumanizante, contracararea influentelor "culturale" se face doar prin refuzarea directa a acestora. Decidem acum ca nu acceptam gandurile, punctele de vedere formulate de aceasta transa dezumanizanta.
Omul care a stat in fata tancurilor armatei chineze din Piata Tien-an-men era in afara paradigmei de control. Raspunsul sau "atipic" (necunoscut, ne-trait de cei aflati in transa) l-a "deconectat" pe cel care conducea tancul. Un alt exemplu este caderea zidului Berlinului, care simboliza o paradigma de control politic veche de 50 de ani. Odata ce transa paradigmei s-a "spart", zidul a cazut aproape peste noapte.
Odata ce ne-am trezit, avem de unde alege: in transa sau in afara ei. Desigur ca trezirea si iesirea din transa paradigmei de control nu este deloc incurajata de "societate".
Sistemele inchise nu deservesc societatea umana
Izolarea individului face imposibil dialogul social. Acesta este scopul paradigmei de control, si ea foloseste pentru asta un dispozitiv special si eficient. Paradigma a proiectat structurile sociale dupa modelul sistemelor inchise. Regulile, politicile, si modul de functionare al sistemelor inchise au un singur scop, acela de a exclude influenta externa generata de factori care nu pot fi controlati.
De aceea, primul raspuns "clasic" la orice problema este acela de a "pastra lucrurile asa cum sunt", adica revenirea la "normalitate". Sistemele sociale inchise nu sunt rele prin ele insele, doar ca sunt proiectate sa mentina cu orice pret starea "normala". Mentinerea ordinii predeterminate este scopul acestor sisteme, si este urmarit prin anumite reguli si politici de control strict.
Cat timp noile provocari pot fi neutralizate sau modificate pentru a se incadra in "normalitate", lucrurile vor continua ca si inainte. Parghiile de putere raman neschimbate.
Administrarea variabilelor - oamenii
Sistemele inchise tind sa elimine variabilele, pentru a mentine "echilibrul". Diferentele personale reprezinta variabilele, adica ceea ce ne diferentiaza pe unii de altii. De exemplu, pentru ca nimic nu e mai variabil intr-o casnicie decat femeia, sau in familie - copiii, sau in scoli - profesorii si elevii, sau la servici - angajatii, sau in religie - cautatorii spirituali, sau in societate - cetatenii, sistemele sociale inchise "produc" nenumarate tehnici de a ne mentine in "echilibru", numit "armonie familiala", "valori familiale", "disciplina scolara", "relatii cu colegii", "devotiune religioasa", sau "ordine sociala".
Cea mai eficienta tehnica pentru a face asta ii determina pe oameni sa-si integreze in ei insisi (sa-si asume) rolurile desemnate de sistem si sa se comporte conform regulilor si "principiilor" enuntate de paradigma. Oamenii sunt manipulati in a accepta acele roluri pana cand ei insisi devin doar roluri.
Deoarece dialogul, gandirea libera pune in pericol "legitimitatea" paradigmei, nu e de mirare ca discutiile care pun la indoiala presupunerile si regulile ei nu sunt deloc binevenite. Pentru ca dialogul submineaza tot efortul sistemelor inchise de a pastra "echilibrul", de a elimina "variabilele", portia de neprevazut din fiecare dintre noi.
Declaratia de legitimitate
Scopul sistemelor inchise nu este acela de a ne "inchide gura", desi acesta este efectul. Aceste sisteme se comporta, intr-adevar, ca Fortele Intunecate din Star Wars (Razboiul Stelelor), dar cei care conduc lumea cred sincer ca "societatea s-ar prabusi" fara aportul lor valoros.
De aceea perioadele de dictatura isi gasesc o justificare, o scuza, atunci cand societatea trece printr-o perioada de schimbare a paradigmei, de iesire din transa. "Haosul" tranzitiei este folosit pentru a justifica metodele sistemelor inchise. Cu cat este mai mare "haosul" aparent, cu atat "regulile absolute" sunt mai indreptatite.
Sistemele actuale chiar creeaza "haos" aparent, tocmai pentru a-si legitima metodele de manipulare si control, pentru a-si "valida" astfel autoritatea "necesara" in situatia creata.
Sistemele sociale inchise nu functioneaza
Nevoia de echilibru a societatii nu poate fi satisfacuta folosind modelul de gandire al sistemelor inchise. De ce? Pentru ca:
1. Se mentine astfel o "ordine" rupta de realitate. Realitatea este ca nimic nu este izolat in aceasta lume, la orice nivel am analiza lucrurile. Un sistem inchis poate parea o solutie doar in teorie, practica arata altceva. Sistemele inchise perpetueaza aceleasi reguli ineficiente in a mentine ordinea tocmai pentru ca nu au discernamant spiritual.
Datorita faptului ca articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri si apoi preluate de alte reviste si site-uri, fara a specifica originea lor, va informam ca adresa acestui articol este http://aim.active.ws/?a=229 si este publicat la Active Information Media.
Ele nu evalueaza nevoile personale ale fiecarei fiinte umane, si nici pe cele de grup sau chiar planetare. Singura lor tinta este sa "mentina ordinea stabilita", chiar daca aceasta "ordine" este toxica pentru oameni si pentru planeta.
2. Sistemul valoreaza mai mult decat oamenii. Aceasta este o alta "monstruozitate" specifica sistemelor sociale inchise. Acesta este mesajul pe care-l auzim, daca citim "printre randuri", si anume: mentinerea sistemului este cu mult mai importanta decat dezvoltarea spirituala a oamenilor care-l compun. Evident ca este o aberatie crasa.
Faci parte din sistem, deci esti proprietatea sistemului. Nu conteaza cine crezi tu ca esti cu adevarat. Trebuie sa actionezi conform rolurilor pe care le-ai primit, respectand regulile sistemului. "Nu iti vom permite sa gresesti". Pentru ca daca tu te schimbi, va trebui si sistemul sa se schimbe, ceea ce nu este deloc de dorit, pentru ca "ordinea" sociala mentinuta de sistem se va "prabusi, cu siguranta".
Mentinerea structurii rigide a sistemelor sociale inchise ne costa scump pe fiecare dintre noi. Oamenii sunt "inghititi" de sistem. Ideea de "sacrificiu personal pentru binele comun" poate fi laudabila, daca intr-adevar ceea ce se urmareste este bun. Dar daca nu este?
3. Controlul este un abuz. Sistemele sociale inchise mentin "ordinea" prin control: forta, pedeapsa si alte metode de supunere abuziva. Dar, armonia sociala poate fi intr-adevar adusa cu forta? Este oare modelul ierarhizat de control capabil sa asigure "ordinea" sociala?
Amenintarea si intimidarea nu pot sta la baza unei societati sanatoase. Pentru ca exista prea multa violenta in vietile noastre, si asta ne impiedica sa fim liberi. Cat de sanatos poate fi sistemul nostru social daca oamenii, din punct de vedere psihologic, sunt niste epave?
Cand ne lipsesc fortele interioare care ne fac liberi, cretivi, sistemul social in care ne aflam reflecta automat aceasta lipsa. Si ce primim drept rasplata pentru "supunerea" noastra? In nici-un caz siguranta unei vieti sociale implinite. Pozitia specifica din ierarhia de control nu este deloc caracterizata de siguranta. Cand oamenii isi pierd libertatea si sunt "prinsi" in sisteme de control si ingradire, ei se comporta ca niste animale in cusca. Oamenii devin astfel animale, adica regreseaza, in loc sa evolueze.
Realitatea nu este de tip "inchis". Acesta este unul din motivele pentru care sistemele sociale de tip inchis nu reusesc sa aduca adevarata ordine si armonie sociala. Vechile credinte stiintifice conform carora sistemele energetice studiate erau declarate din start ca avand entropie inchisa, si care stau la baza modelelor de control si manipulare sociala de tip inchis, sunt acum abandonate datorita viziunii gresite si false de la care plecau.
Indiferent cat de indarjita este lupta sistemelor sociale inchise pentru a mentine sub control variabilele si a elimina schimbarea, realitatea nu poate fi ignorata la nesfarsit. Nu ne putem construi "insule" sociale izolate de restul realitatii, pentru ca aceasta intreaga realitate (care ne sustine fara sa ne dam seama) are un caracter profund dinamic, aflandu-se intr-o continua si eterna schimbare.
Realitatea se schimba permanent
Realitatea patrunde in toate sistemele noastre sociale, chiar daca acestea se chinuie sa se izoleze din ce in ce mai mult. Realitatea cere adaptare continua si schimbare. Doua exemple clasice de sisteme inchise, Uniunea Sovietica si China Comunista (ca sa nu mai vorbim de Romania), au incercat sa creeze si sa mentina societati "perfect controlate si inchise", izolate de restul lumii.
Acest model nu a functionat. Hotararea lor de a pune bazele unui control strict asupra societatii a presupus un pret teribil care trebuia platit: individualitatea, libertatea si creativitatea oamenilor "trebuia sa fie strivita". De aceea sistemele inchise nu sunt decat o mare iluzie.
Evolutia spirituala a societatii este permanenta
Fiintele umane sunt la fel de dinamice in schimbare ca si realitatea intreaga pentru ca noi suntem o parte din aceasta realitate si nu putem exista fara ea. De aceea, noi evoluam constant, ca raspuns la solicitarile acestei realitati.
In contrast cu sistemele sociale occidentale de control, inclusiv cele "exportate" in China si URSS, vechile traditii spirituale asiatice privesc omul ca un sistem total deschis si liber, aflat permanent intr-o constanta transformare evolutiva. Sistemele sociale sunt obligate sa tina seama de aceasta dinamica eterna a omului, pentru a-si dovedi viabilitatea. Altfel, ajung la groapa de gunoi a istoriei.
Un alt motiv pentru care sistemele sociale inchise nu sunt viabile este acela ca ele opereaza intr-un mod "orb" fata de oamenii care le compun. Ordinea sociala nu este compusa pe baza unor necesitati umane; nu conteaza ce gandesc sau ce simt oamenii. Ordinea sistemelor inchise este mentinuta prin ignorarea nevoilor umane si pe impunerea unor necesitati ale sistemului.
De aceea sistemele inchise nu sunt capabile sa mentina legatura cu realitatea, cu gandurile, sentimentele si capacitatile membrilor lor; ele pur si simplu intorc spatele acestor informatii, scuzandu-se ca "nu sunt relevante pentru mentinerea ordinii".
Prea multe tragedii, prea putina ordine
In final, controlul de tip sistem inchis nu functioneaza pentru ca da nastere la tragedii, si nu la o ordine. Modelele nefunctionale distrug. De exemplu, mentalitatea generala despre "sistemul de sanatate" este acela de afacere. Daca sanatatea este o afacere, si ea trebuie atunci mentinuta in functiune ca orice afacere, cat mai mult timp, atunci inseamna, de fapt, ca nu exista sanatate reala in societate.
Sistemul de sanatate se focalizeaza pe concepte de tip "eliminarea bolii" si ignora total modalitatile de tip "creare a sanatatii". Poate parea acelasi lucru, dar sunt doua viziuni total opuse, cu rezultate pe masura. Starea de sanatate a natiunii este o masura evidenta a tragediilor create de sistemele inchise.
Sisteme politice occidentale sunt un alt ilustru exemplu pentru efectele nefaste asupra umanitatii.
Platim un pret mult prea mare pentru ca filtram realitatea asa cum o facem azi. Cand aceste filtre ale paradigmei mascheaza (refuza) realitatea noastra interioara cu scopul de a crea si mentine egoul (formatiune de tip "exterior") pentru a ne "conforma" legilor impuse de paradigma, atunci aceasta negare creste devenind uriasa.
Dar necazurile se intensifica atunci cand noi ne identificam cu aceste filtre ale paradigmei. Si incepem sa credem ca renuntand la filtre vom ramane golasi si fara aparare, ba chiar mai mult, ca am reusit sa supravietuim in societate doar datorita acestor filtre. Ne identificam cu aceste filtre si credem ca ele sunt tot ce avem.
Dar cum facem ca paradigma pe care o acceptam sa fie invulnerabila? O facem invizibila. Ceea ce nu poate fi detectat de populatie, nu poate fi invins. Fiind invizibila, paradigma noastra nu va fi atacata.
Cel mai comun mod de a face o paradigma invizibila este sa ne inconjuram de oameni care gandesc la fel ca noi. Ne aliniem la grupuri care cred inconstient in aceeasi paradigma. Filtrele paradigmei devin astfel invizibile in acest grup, iar noi ne intrebam "Care filtre?" si "Care paradigma?"
Fiecare membru al grupului urmareste acelasi mod de viata, de gandire, adica urmareste ca paradigma sa continue nestingherita. Atunci cand apar situatii care pun la indoiala paradigma, acestea sunt rezolvate prin actiuni care demonstreaza "cat de corecta si eficienta" este paradigma grupului. Ideile oficiale, "corecte", sunt repetate pana cand problema se atenueaza. Iar cei care pun la indoiala paradigma si nu vorbesc acelasi "limbaj", sunt eliminati din grup.
Dupa cum deja ati recunoscut, este exact modelul preferat de actiune, de infiltrare in societate al grupurilor de interese, al "clicilor", al mafiei. Dar, extinzand viziunea, observam ca la fel se petrece si in corporatii, la biserica, scoli, universitati, guverne, sindicate si chiar organizatii non-guvernamentale.
Strategia de a mentine filtrele invizibile sub masca unei paradigme de grup se dovedeste ca nu este deloc o aberatie, ci un model "normal" de comportament.
Exista grupuri care permit evolutia individuala, iar paradigmele care incurajeaza cautarea spirituala pot fi foarte folositoare. Pentru ca lucrand cu oameni care ne impartasesc aceeasi viziune superioara ne poate usura evolutia foarte mult. Pe masura ce ne integram mai bine intr-un astfel de grup, dezvoltarea spirituala poate atinge nivele la care o persoana ar ajunge dupa mari eforturi.
Datorita faptului ca articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri si apoi preluate de alte reviste si site-uri, fara a specifica originea lor, va informam ca adresa acestui articol este http://aim.active.ws/?a=231 si este publicat la Active Information Media.
Diferenta este deci daca grupul incurajeaza evolutia filtrelor sau mentinerea lor cu orice pret.
O alta metoda de a face invizibila paradigma deriva din latinescul "divide et impera" (dezbina si stapaneste). Adica, impartirea vietii noastre in compartimente, fiecare cu setul lui de filtre specifice. Ca rezultat al folosirii unor filtre specifice pentru fiecare "bucatica" de realitate, apare lipsa consistentei vietii.
Nu ne punem problema daca valorile pe care le adoptam la serviciu sunt valorile pe care am vrea sa le respecte copiii nostri in viata de familie. Daca aderam la o religie sau credinta, nici nu vrem sa auzim de o alta. Prin ridicarea acestor ziduri intre filtrele noastre, protejam de fapt intregul set de filtre ale paradigmei. Evitam astfel compararea filtrelor intre ele, ceea ce ar duce inevitabil la dezvaluirea paradigmei in toata goliciunea sa, si la punerea sa sub semnul intrebarii.
Gandirea de tip "inchis", de tip "cutie", desi este valoroasa pentru specializarea intr-un anumit domeniu al cunoasterii, nu poate duce la salturi spectaculoase cum sunt cele intalnite prin deschiderea catre alte viziuni. Ne spunem ca "nu exista nici-o paradigma", iar paradigma noastra ramane in continuare in spatele scenei, nevazuta.
Deschidere si obiectivitate
O alta smecherie prin care mentinem ascunse filtrele paradigmei este sa afirmam ca "nu avem filtre". Oamenii de stiinta si sociologii isi ascund aceste filtre (inconstient) in spatele afirmatiilor de "obiectivitate", argumentand necesitatea adoptarii unei viziuni ne-polarizate. Scepticismul declarat este un alt mod eficient de a ascunde paradigma, un mod pe care putini il constientizeaza.
Blocarea revelarii paradigmei
Pentru a evolua trebuie sa ne dam seama ce paradigma folosim in prezent, ca sa o putem inlocui. Insa existenta anumitor cortine de aparare, de conservare a paradigmei, ne blocheaza aceasta constientizare. Cat de departe pot sa ajunga oamenii pentru a-si proteja paradigma?
Istoria ne arata ca oamenii pot sa si omoare daca ei "considera necesar". Schimbarea paradigmelor, a modurilor de perceptie a universului pe baza noii gandiri, poate fi foarte infricosatoare pentru unii oameni. Si atunci nu e de mirare ca strategiile de mentinere, de conservare a paradigmelor sunt mult mai dezvoltate decat strategiile de schimbare.
Folosirea tabuurilor sociale pentru a impiedica constientizarea paradigmei
Tabuul este unul dintre cele mai puternice dispozitive de ascundere a paradigmei de care se folosesc atat indivizii cat si societatea. Un tabu blocheaza aparitia intrebarilor incomode, pe care nu indraznim sa le punem, a actiunilor pe care nu indraznim sa le facem, a gandurilor pe care nu indraznim sa le gandim.
Cand membrii unei societati se supun tabuurilor lor, ei pretind ca anumite aspecte ale vietii lor nu exista. Problemele nu sunt probleme, iar adevaratele si evidentele surse de neplaceri nu sunt luate in discutii, iar oamenii sunt manipulati pentru a nu vorbi despre ele.
Oamenii permit sistemului social sa ii separe cu ziduri de tacere, astfel incat sistemul social nu este pus in situatia jenanta de a auzi vreodata despre adevaratele probleme pe care le avem. Marea majoritate a sistemelor sociale de pe aceasta planeta sunt mentinute astfel intr-un status-quo pe termen indefinit.
Tabuuri despre sex
Adevaratul scop al existentei tabuurilor despre sex in tarile occidentale, care exista, paradoxal, in acelasi timp cu mentinerea unei puternice focalizari pe teme sexuale a societatii, este de a suplimenta si de a amplifica focalizarea societatii pe temele sexuale.
Asemanator se petrece si in cazul tabuurilor pe teme de tipul barbat-femeie (ce pot face unii si ce trebuie sa faca altii), care au in plus si functia de a ascunde factorii care duc la exprimarea invididului intr-o forma totala, intreaga, ne-polarizata.
Multe dinte aceste tabuuri au si scopul de a introduce si mentine factorii sociali de "vina" si "rusine", si sunt prezenti si in anumite paradigme religioase.
Tabuuri despre sentimente
Exista si un alt tabu care face ca sentimentele sa fie considerate o manifestare improprie in unele sisteme sociale. Astfel, oamanii sunt "invatati" cum sa-si "controleze" emotiile. Pana si familia de notiuni care provine din "emotie" este proiectata intr-o lumina negativa, si este folosita pentru a discredita punctul de vedere al unei persoane.
De fapt, procesul de programare sociala prin care se elimina emotiile este foarte convenabil sistemelor bazate pe paradigme, pentru ca daca taiem emotiile din lista modurilor in care noi reactionam cand suntem dominati, atunci avem tendinta sa o "toleram" pe mai departe, si suntem astfel programati pentru a nu da atentie durerii atunci cand suntem martorii abuzului sistemului de control asupra altora.
Si iata cum. Abuzul sistemului de control este vazut la TV 24 de ore zilnic si se numeste "divertisment", ceea ce arata cat de adanc sunt ingropate unele elemente ale paradigmei. Un alt efect care apare este acela ca paradigma hraneste oamenii cu rationamente, judecati si cu ultimatumul teribil: "lucrurile se vor face asa, altfel va urma haosul".
Tabuuri stiintifice
Multe din tabuurile societatii noastre sunt de fapt mostenite din stiinta: ce e "rau" si ce nu, despre ce anume se poate "vorbi inteligent" si ce inseamna "superstitii" sau "pseudo-stiinta".
In general, regula este asta: "daca poti masura ceva, daca ptti manipula, prevedea efectul si daca poti reproduce experienta (adica daca poti controla rezultatele ei), atunci e stiintific si e real; daca nu, atunci e doar imaginatie sau iluzie".
Oamenii sunt programati sa accepte astfel de abordari pentru ca se amplifica ideea de control asupra mediului. In spatele unei astfel de viziuni stramte sta insa ideea de separare de mediu.
Din pacate, acesta strategie reduce ideea de cunoastere la o simpla problema de "control". Suntem incurajati sa credem ca daca stim ceva, atunci cu siguranta putem controla acel ceva. Aceasta este iluzia. Suntem impinsi sa dam stiintei autoritatea de a hotari ce si cum, si suntem programati sa nu punem la indoiala aceasta autoritate. Chiar daca exista in spatele ei munti intregi de dovezi evidente (dar care nu pot fi reproduse, si deci "anecdotice").
Oamenii de stiinta "invata" de la inceput cum sa gandeasca intr-un spatiu mental cat mai limitat, cum sa aiba o viziune cat mai ingusta (aceasta numindu-se "specializare"), si cum sa respinga contextele mai largi, cum sa ignore viziunile intregi. Ca rezultat, folosind astfel de procese de gandire inguste, suntem pusi in fata unor probleme de impact foarte larg. Acesta este un semnal clar si evident ca nu gandim bine.
Datorita faptului ca articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri si apoi preluate de alte reviste si site-uri, fara a specifica originea lor, va informam ca adresa acestui articol este http://aim.active.ws/?a=235 si este publicat la Active Information Media.
De exemplu, avem in prezent reziduuri radioactive cu un timp de injumatatire de o jumatate de milion de ani, avem si nori care aduc ploi acide ce ne distrug padurile. Daca aceeasi bani cheltuiti pe tehnologii "rele" ar fi fost indreptati spre gasirea de noi moduri de a obtine energie, moduri mai prietenoase cu mediul, nu am fi avut astfel de probleme grave, desi situatia actuala dezastruoasa a fost "prezisa" inca din 1970. Insa, am fost invatati sa gandim "in turma", sa nu iesim din tipare, astfel ca nimeni nu a fost capabil sa "vada" o astfel de solutie simpla.
Intuitia, universul interior, sincronicitatea, cautarea spirituala, cautarea scopului in viata, transformarea personala si sociala, si multe astfel de teme sunt denumite de stiinta ca "non-sens". Nu conteaza ca acestea sunt o parte vie, integranta, din viata. Nici-un om de stiinta care se respecta nu va initia niciodata vreo investigatie in aceste directii.
Una dintre cele mai puternice arme prin care aceste tabuuri innabusa astfel de cercetari este ridiculizarea celor care pasesc dincolo de limita impusa domeniului stiintific. Daca ceva nu se potriveste paradigmei de control, atunci acel ceva se declara "non-existent", iar cei care continua sa violeze aceste tabuuri sunt denumiti "sarlatani". In aceasta categorie, cel mai cunoscut subiect este cel al interactiunii extraterestre pe planeta noastra.
Obisnuinte de aparare
Aceste obiceiuri sunt ca niste automatisme pe care oamenii le folosesc pentru a se proteja de neplacerile si amenintarea care apare odata cu modelele de gandire pe care ei nu vor sa le accepte, acele modele care pun probleme de viziune si opinie. Aceasta adevarata programare a modului individual de reactie, care este un real model disfunctional perpetuat de-a lungul vietii, incepe la cea mai frageda varsta si este permanent mentinuta cu ajutorul sistemului "educational". Pe scurt, fiecare dintre noi isi aminteste senzatia de vinovatie cand a dat primul raspuns gresit la scoala.
Aceste obiceiuri defensive blocheaza transformarea benefica, adevarata evolutie verticala a individului. Blocajul se realizeaza prin interzicerea constientizarii filtrelor de baza ale paradigmei. Ca rezultat, se blocheaza invatarea si experimentarea experientei totale a vietii.
Dar se blocheaza si adevarata comunicare. Cand o persoana urmareste sa ascunda paradigma pe care si-a bazat modelul de gandire, de cele mai multe ori si interlocutorul acesteia face la fel, involuntar. Aceste obisnuinte defensive sunt contagioase, datorita mimetismului uman.
Minciuni, secrete si musamalizari
Prin ascunderea paradigmei, situatia devine si mai grava. Adevaratele probleme sunt impiedicate sa iasa la suprafata. In loc sa ne ajute sa facem fata realitatii, aceste obiceiuri ne deturneaza atentia si energia care sunt acum folosite pentru a pastra masca individuala si egoul.
Ele forteaza oamenii sa traiasca o mare minciuna, si anume sa refuze realitatea. Cat timp participam la sistemul de control, nu putem avea libertatea de a vorbi sincer despre ceea ce traim. Atunci cand tabuurile ne interzic sa rostim adevarul, vietile noastre sunt inchise intr-un sac de secrete, lasandu-ne vulnerabili in fata armei de temut a secretelor, si anume propaganda.
Oamenii sunt in permanenta "lucrati" pentru a crede "linia oficiala" care justifica sistemele paradigmei. Ei gandesc ca "totul e in regula, atata timp cat ne ferim si ii excludem pe cei care sunt "altfel", eventual ii drogam pana cand reusim sa facem din ei oameni "normali". In acest fel sistemul functioneaza bine".
Realitatea este ca sistemul nu functioneaza, indiferent cati oameni am droga, sau i-am controla mental, sau i-am inchide in celule, sau i-am omora. O liniste mormantala se asterne insa intre oameni si realitatile sistemului.
Drumul spre armonia sociala
Ca raspuns la intregul sistem de control prin paradigme, apare un dialog viu, un mesaj de libertate. Dialogul este adevarata sursa de ordine in societatea umana. Deschiderea sincera, increderea, respectul reciproc, indrazneala si explorarea comuna apar doar intr-un dialog adevarat. Este un raspuns care ne invita sa facem o schimbare a paradigmei in directia pe care o dorim cu totii, si anume spre o interactiune umana de suflet.
Discutii sau dialog?
Fizicianul David Bohm crede ca dialogul este o arta cu totul diferita de discutia obisnuita. In timp ce discutia functioneaza ca un ping-pong, pana ce se gaseste un castigator, exact ca la o competitie, dialogul este cu totul altceva. Pentru a fi capabil de dialog este necesar sa-l poti asculta cu inima pe celalalt.
Dialogul nu are ca scop stabilirea unui castigator. Dialogul respecta intotdeauna trei reguli care nu pot fi niciodata impuse sau mimate. Adevaratul dialog permite conectarea directa a celor doua suflete. Bohm spune ca "scopul dialogului este acela de a trece dincolo de fiecare intelegere individuala".
1. Suspendarea paradigmelor
Din moment ce adevarul este mai de pret decat conceptele noastre despre el, trebuie sa-l acceptam asa cum este. Pana si cea mai complexa paradigma cade in fata realitatii, care este in acelasi timp simpla dar si uluitor de complexa. Prima regula a dialogului este ca participantii sa renunte la presupunerile lor.
Asta ia ceva timp pentru ca majoritatea presupunerilor dictate de paradigma stau intr-o umbra unde noi nu le constientizam. Dialogul nu ne cere sa aruncam la cos tot ceea ce foloseam pana acum, doar ca trebuie sa fim deschisi la toate, absolut toate optiunile care apar, pentru a putea descoperi adevarul. Huxley spunea "aseaza-te ca un copil si priveste faptele fiind pregatit sa renunti la fiecare notiune preconceputa, urmeaza umil calea naturii [care niciodata nu minte - n.n.], altfel nu vei afla nimic".
2. Respectul celuilalt
Daca primul criteriu deschide fereastra, acest al doilea permite sa simtim adierea vantului. Secretul este ca nu putem avea un dialog real daca ne consideram superiori sau inferiori celuilalt. Dialogul eficient face abstractie de ierarhie.
Trebuie sa-i tratam pe ceilalti ca parteneri egali, o adevarata echipa in cautarea adevarului. Adevaratii colegi de drum se sprijina reciproc si creaza astfel un spatiu spiritual propice pentru explorarea adevarului.
Datorita faptului ca articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri si apoi preluate de alte reviste si site-uri, fara a specifica originea lor, va informam ca adresa acestui articol este http://active.info.ms/?a=238 si este publicat la Active Information Media.
Evident, a-l trata pe celalalt ca egal nu inseamna ca trebuie sa gandim cu totii la fel. In loc sa folosim inerentele diferente pentru a ne separa, dialogul le foloseste pentru a ne largi paleta de posibilitati pe care le putem avea.
Bohm spune ca "in dialog, grupul dispune de o mult mai variata resursa de gandire, care nu poate fi disponibila individual. Dialogul nu se concentreaza pe apararea unei paradigme sau a alteia. Scopul este sa ne largim perspectiva. Jocul de tip ping-pong promovat prin discutii ierarhice este total irelevant".
3. Indrazneala si cercetare
Renuntarea la ierarhia interioara nu se face usor. Atmosfera unui dialog adevarat nu trebuie sa fie viciata de propriile noastre sentimente de vina, cultivate an dupa an, inconstient. Am putea sa ne simtim total descumpaniti, pentru ca dialogul ne invita sa ne afirmam cele mai ascunse si bine pazite ganduri.
Trebuie sa fim mereu atenti sa nu cadem din nou in capcana strategiei de pierdere-castig, tipica pentru moodelul ierarhic. Adevaratul spirit de cercetare nu tine cont de cine-ce a spus si cand. Pentru ca intr-un dialog, suntem cu totii de aceeasi parte a baricadei.
Nu trebuie sa cadem in capcana de a ne apara pozitia cu orice pret. Trebuie sa ramanem deschisi la ceea ce spun ceilalti. Si, ca sa fim siguri ca am inteles bine, ca nu am fost pacaliti de propriile presupuneri, il vom intreba pe interlocutor "Inteleg ca...", pentru ca, de multe ori, mesajul transmis poate fi cu totul altul de ceea ce am perceput noi.
Unde este normalitatea?
Constientizarea paradigmelor si a posibilitatilor care apar ca urmare a schimbarii lor are numeroase implicatii in ceea ce priveste limitele umane. Oare toate aceste limite pe care le avem in perceptie, invatare, cunoastere sunt ele absolute, sau sunt impuse de paradigme?
Experientele psihice si paranormale sugereaza ca limitele impuse de conceptia materialista nu sunt deloc absolute. Fiecare caz (mai mult sau mai putin celebru) din zona paranormala arata ceea ce este posibil, chiar daca acestea nu sunt considerate "normale" in aceasta paradigma.
Cautarea paradigmei potrivite
Imagineaza-ti, de exemplu, o paradigma care ne defineste ca fiinte libere, actionand in timp, spatiu si materie prin puterea constiintei, libera de constrangerile financiare zilnice si fara viciul cursei dupa putere. Mai mult, imagineaza-ti o paradigma in care oamenii sunt apreciati pentru ceea ce sunt, o paradigma in care oamenii si celelalte fiinte sunt priviti ca adevarate comori ale Universului, o paradigma care are ca prioritatea nr. 1 aceea de a hrani si dezvolta potentialul fiecaruia dintre noi.
Eliberarea fiintei umane este actiunea (complexa) prin care noi hranim acest potential latent din fiecare pentru a-i permite sa se exprime plenar, fara limite.
Salvarea paradigmei
Faptul ca viata noastra zilnica este lipsita de imprevizibil, de trairi maxime, de libertate, nu este o consecinta a lipsei de potential. Fiecare dintre noi avem acest potential. Garantat. Viata noastra de acum este rezultatul direct al diverselor prejudecati, limitari, reguli impuse de a gandi, de a vorbi, de a fi.
Odata nascuti in aceasta cultura, ce sansa avem sa fim liberi? O intrebare foarte buna. Copiii nu sunt constienti de asta si nu pot face o alegere in consecinta. Asa incat ei se adapteaza la sistemul in care s-au nascut. Fiecare copil devine pe parcurs nesigur, competitiv, obedient, deconectat de la sursa interioara mereu vie.
Sistemul scolar
Sistemul scolar nu urmareste dezvoltarea umana asa cum nici noi nu suntem preocupati de acest lucru. In actuala paradigma, interesele finaciare si economice dicteaza structura si programa de invatamant. Asa ca, de ce sa ne mai miram ca sistemul scolar nu face decat sa ne indoctrineze si mai mult in acceptarea inconstienta a paradigmei?
Henry Ford s-a prins ca geniile creative si cunoasterea intuitiva nu ajuta deloc la eficientizarea liniilor de productie din fabrici. Asa ca el a dat directia actualului sistem scolar care stabileste valorile secolului nostru: punctualitatea, executarea ordinelor, continuarea ani la rand a muncilor repetitive, evitarea comunicarii in timpul serviciului, respectarea orarului cu orice pret. In acest fel mintile noastre devin "victime colaterale" ale industrializarii.
Increderea in propria constiinta, folosirea inteligentei si a discriminarii intelectuale, a gandi pentru noi insine (si nu a prelua concepte pre-gandite), afirmarea propriilor valori... nu face din noi soldati ascultatori buni pentru sefii de tipul "faci cum spun eu sau adio".
Doar cel care nu are respect pentru sine se simte suficient de nesigur pentru a tolera abuzurile ierarhiei. Si de aceea, crezand ca nu meritam ceva mai bun, ne ajustam comportamentul pentru a deveni "omul potrivit".
Sistemele scolare produc pe banda oameni cu o astfel de lipsa a propriei valori care este necesara pentru a fi un muncitor "flexibil". Teama de a nu gresi, de a nu ne ridica la nivelul asteptarilor celorlalti este intalnita la 90 % din populatie. Este exact procentul celor care cred cu tarie ca ei nu sunt capabili de excelenta.
Scolile inoculeaza in mintile si sufletele studentilor un mesaj extrem de specific paradigmei actuale: "nu esti inca suficient de bun, dar daca faci ceea ce iti spunem noi, vei deveni mai bun si vei fi rasplatit". Acesta este mesajul cel mai potrivit care trebuie inoculat in mintile noastre pentru a pastra dictatura financiara, economica, guvernamentala, profesionala si religioasa actuala.
Acest sistem scolar actual "ingroapa" valorile spirituale individuale. Diverse studii de specialitate arata ca procesul de invatare este foarte eficient atunci cand suntem relaxati, dar scolile accentueaza stresul prin teama de esec. Studiile arata ca elevii invata cel mai bine prin cooperare, dar scolile impun modelul competitiv, specific actualei paradigme.
Studiile mai arata ca parerea elevilor despre propriile capacitati scolare afecteaza direct performantele lor, adica un elev care crede ca invata bine, va invata si mai bine; daca nu, invatarea celor mai simple elemente devine foarte dificila. Cu toate acestea, scolile submineaza in continuare increderea elevilor in propriile capacitati.
In acest fel, sistemele scolare amputeaza psihicul uman, producand absolventi care si-au pierdut placerea si bucuria de a invata, care au invatat sa creada ca tot timpul trebuie sa aiba dreptate si sa le stie pe toate, altfel sunt condamnati la excludere, si care manifesta simptome post traumatice de stres la gandul ca trebuie sa invete lucruri noi pentru serviciul lor.
Hotararea de a NU cultiva potentialul uman
In cartea sa "Pentru binele tau", Alice Miller analizeaza direct planul cultural si social care "ingoapa" potentialul individual din fiecare om. Singurul scop al acestor sisteme ale paradigmei este controlul. Copilul trebuie sa fie controlat cat mai eficient, prin orice mijloace, chiar daca este vorba de intimidare, umilire, bataie, pedepsire sau orice alta metoda care este eficace in distrugerea vointei si autonomiei copilului.
Guvernele au ca preocupare permanenta pozitia de putere, cine are bugetul cel mai mare, cum sa stranga mai multi bani, cine castiga alegerile, etc. Dezvoltarea potentialului uman individual nu este deloc o prioritate. De fapt, nici macar nu figureaza pe agenda guvernamentala. Opinia publica este usor de manipulat cu sloganuri si jumatati de adevar. Cu cat mai putin potential uman, cu atat mai bine pentru cei aflati in pozitii de putere.
Datorita faptului ca articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri si apoi preluate de alte reviste si site-uri, fara a specifica originea lor, va informam ca adresa acestui articol este http://aim.active.ws/?a=240 si este publicat la Active Information Media.
Pe de alta parte, nu putem spune ca organizatiile religioase sunt hotarate sa faca ceva pentru dezvoltarea spirituala a indivizilor, desi exista exceptii care, insa, confirma regula. Acceptarea doctrinelor fixe, rigide, construirea de congregatii, strangerea de fonduri, amestecul in treburile personale ale membrilor, maifestarile sectare si folosirea vinovatiei si a fricii pentru a obtine supunerea nu le mai lasa timp pentru dezvoltarea potentialului spiritual individual.
Analizand sistemul cultural si mostenirea culturala de azi, trebuie sa fim sinceri si sa recunoastem ca nu gasim o preocupare constanta pentru dezvoltarea individuala. Daca facem abstractie de paradigma, lipsa interesului pentru potentialul uman ar parea foarte ciudata.
Ceea ce lipseste actualei civilizatii este tocmai intelepciunea si intuitia, onestitatea, bunul simt, dreptatea, integritatea. Acestea nu sunt probleme tehnologice. Sunt "efectele secundare" ale paradigmei actuale.
Schimbarea paradigmei
Constientizarea starii de fapt in paradigma actuala este primul pas in a o recunoaste. Analizarea sentimentelor noastre "administrate" de sistemele sociale actuale este primul pas spre schimbarea paradigmei. Cand refuzam continuarea in aceeasi maniera dureroasa si alienanta impusa de actuala paradigma, zilele ei sunt numarate.
O noua viziune
Transformarea individuala prin schimbarea paradigmei incepe chiar acum. Dupa o privire de 360 de grade in care am explorat conspiratia paradigmei, esti gata sa infaptuiesti cea mai importanta revolutie din toate timpurile: revolutia personala. Gasirea valorilor spirituale, trezirea sufletului, descoperirea adevarului sunt doar cateva din cele mai importante jaloane pe calea ce se deschide acum in fata ta.
Fiecare dintre noi, in felul sau unic, participa la crearea de noi viziuni despre lume, care duc la crearea unei noi lumi, atat in interiorul nostru, cat si in afara.
(articol original AIM)
Adresa acestui articol este http://aim.active.ws/?a=240
Publicat prin bunavointa AIM
